O bună parte a relațiilor de muncă se stabilesc prin negociere (restul făcând obiectul cel puțin al consultării sau al informării). Negocierea nu se desfășoară pe poziții de egalitate: angajatorii și instituțiile statului dispun de departamente proprii de analiză, de consultanți, de date financiare detaliate și de capacitatea de a formula propuneri legislative susținute tehnic. În consecință, organizațiile sindicale negociază adesea în condiții de asimetrie informațională și de resurse analitice, fiind obligate să accepte premisele factuale ale angajatorului, fără a le putea contesta în mod argumentat.

Sindicalismul bazat pe dovezi este răspunsul la această asimetrie. El nu substituie valorile sindicale cu tehnocrația. Dovezile nu decid în locul organizației ce este drept sau ce este prioritar, dar ele disciplinează diagnosticul, îmbunătățesc calitatea propunerilor și cresc rezistența la contestare a pozițiilor sindicale. Un sindicat care vine la negociere cu date proprii, metodologie transparentă și propuneri verificabile este un actor cu o altă greutate decât unul care se bazează exclusiv pe presiunea numerică sau retorică.

De peste un deceniu, Centrul de Cercetare și Dezvoltare Socială „Solidaritatea” produce cercetare aplicată privind condițiile de muncă din sănătate, instrumente digitale de evaluare și monitorizare, analize juridice specializate și propuneri fundamentate de politică publică. Câteva exemple concrete:

• BATEREP este un instrument de evaluare a riscului de epuizare profesională, bazat pe metodologia validată academic Burnout Assessment Tool (BAT). Acesta permite evaluarea individuală gratuită și furnizează date agregate la nivel de unitate și de categorie profesională, utile atât pentru angajați, cât și pentru management și pentru fundamentarea pozițiilor sindicale.
• CVP (Calitatea Vieții Profesionale) este primul instrument național de monitorizare continuă a condițiilor de muncă din sănătate. Acoperă 19 dimensiuni, de la satisfacția salarială la siguranța locului de muncă și la calitatea relației cu managementul. Datele colectate permit realizarea unui clasament național al spitalelor după calitatea vieții profesionale.
• EXANALITICA este o platformă de analiză a datelor financiare și de resurse umane ale spitalelor, care permite verificarea independentă a afirmațiilor despre execuția bugetară, structura cheltuielilor salariale, resursele umane existente. Ea a fost folosită direct pentru a contesta, cu date, afirmații oficiale privind situația financiară a sistemului sanitar.

Deși obținerea informațiilor specifice respectă criteriile științifice, aceste instrumente nu sunt exerciții academice. Ele sunt folosite direct în dialogul social, în formularea pozițiilor publice și în pregătirea negocierilor. Conferința prezintă logica acestei abordări și modul în care ea se articulează cu temele salarizării și ale indicatorilor dialogului social. Mai mult decât atât, conferința și activitățile care o acompaniază evaluează posibilitățile de a duce mai departe și a amplifica acest model complementar de acțiune sindicală, ca parte esențială a strategiei de întâmpinare a viitorului.

Cercetările realizate de CCDSS arată că satisfacția salarială este cea mai profund afectată dimensiune a calității vieții profesionale din sănătate. Valoarea medie a indicelui de satisfacție salarială este de 2,18 din 5 puncte maxim posibile. Dacă privim percepția evoluției salariale în timp, indicatorul scade și mai mult: 1,42 din 5* — cel mai slab scor înregistrat pe oricare dintre dimensiunile cercetate. Aceasta înseamnă că, în percepția angajaților, salariul nu a crescut în ritmul în care ar fi trebuit, că reformele salariale din ultimii ani nu au corectat inechitățile de fond și că există un deficit persistent de predictibilitate și transparență în modul în care este construit venitul în sănătate.

71,2%* dintre angajații din sănătate se află sub pragul de satisfacție salarială. Această cifră nu descrie o nemulțumire subiectivă. Ea corelează cu intenția de a migra pentru muncă, cu gradul de implicare profesională și cu calitatea actului medical. Salarizarea nu este un subiect separat de calitatea serviciilor, ci este direct legată de ea.

Federația „Solidaritatea Sanitară” din România a elaborat, în cadrul Grupului de Lucru al Ministerului Sănătății, varianta proprie a proiectului de lege a salarizării din sănătate, finalizată la 24 martie 2023. Această propunere nu este o simplă cerere de mărire salarială. Este un document de politică publică care pornește de la analiza structurii actuale a grilei, identifică inechitățile ierarhice și de categorie, propune mecanisme de indexare predictibilă și estimează impactul bugetar.

Logica propunerii respectă principiile politicilor publice bazate pe dovezi:

• orice modificare salarială este raportată la efectul ei estimat asupra retenției personalului și asupra intenției de migrare;
• propunerile de grilă salarială sunt fundamentate comparativ, cu referire la structura ocupațională reală din sănătate și la diferențele de responsabilitate între categorii;
• transparența sporurilor și posibilitatea integrării lor parțiale în salariul de bază sunt argumentate prin analiza impactului lor distributiv, reflectând modul concret în care fondurile sunt alocate și împărțite echitabil între diferitele categorii profesionale din sistem, nu doar prin preferințe individuale sau de grup.

Conferința prezintă această propunere ca exemplu concret al modului în care sindicalismul bazat pe dovezi se aplică la cea mai sensibilă temă din relațiile de muncă din sănătate. Nu susținem că propunerea este perfectă sau finală. Susținem că ea este fundamentată, verificabilă și deschisă dezbaterii.

Istoria FSSR a înregistrat participarea la elaborarea a trei proiecte de legi a salarizării. Expertiza CCDSS a fost utilizată la propunerile și participarea la ultimele două proiecte ale legii salarizării. Cea mai recentă experiență și cea mai amplă este cea oferită de elaborarea și aplicarea actualei legi a salarizării: Legea nr. 153/2017. Un important numitor comun al acestor intervenții normative îl constituie numărul foarte mare de angajați nemulțumiți de legea salarizării.

FSSR își propune să reducă nemulțumirea față de o nouă lege a salarizării prin recurs la dovezi, acestea indicând ca relevante trei direcții de intervenție: recursul la mecanismele specifice politicilor publice (acțiunea bazată pe dovezi ce presupune utilizarea cercetărilor în elaborarea propunerilor și calibrarea normelor; accesul tuturor angajaților din sănătate la stabilirea principiilor, regulilor și ierarhiilor, prin mecanisme publice de consultare și informarea corectă și completă a angajaților, precum și prin prezentarea intuitivă a informațiilor specifice pe tot traseul elaborării actului normativ.

O propunere salarială care nu este însoțită de date, de analiză de impact și de simulări bugetare poate fi respinsă cu ușurință, indiferent de justețea ei.  O propunere fundamentată empiric este mai greu de ignorat, mai rezistentă la contestare și mai credibilă pentru opinia publică. Aceasta este, în esență, puterea unui sindicalism bazat pe dovezi: nu că are întotdeauna dreptate, ci că are argumente care pot fi evaluate.

Cea mai mare problemă a evaluării dialogului social o constituie impactul subiectivității, în funcție de poziția ocupată fiecare dintre taberele/părțile implicate afirmând fie că acesta există fie că lipsește cu desăvârșire. Dialogul social este adesea evaluat în termeni pur formali: Există comisie paritară? S-a semnat un contract colectiv? Au avut loc consultări? Aceste întrebări surprind existența procedurilor, nu calitatea lor. O organizație sindicală care participă la o consultare fără să aibă acces la documentele relevante, fără timp suficient de analiză și fără ca poziția sa să fie luată efectiv în considerare participă formal, dar nu real, la dialogul social.

Cercetările europene de specialitate — Eurofound, Institutul Sindical European (ETUI), Organizația Internațională a Muncii (OIM), baza de date OECD/AIAS ICTWSS — arată că evaluarea dialogului social trebuie să combine indicatori formali, care descriu cadrul juridic și instituțional, cu indicatori reali, care măsoară ce se întâmplă în practică. Decalajul dintre cele două tipuri de indicatori este tocmai cel mai relevant indicator al calității dialogului social: cu cât este mai mare, cu atât formalizarea este mai pronunțată.

Fără a pretinde că epuizăm subiectul la această conferință, propunem spre dezbatere un set de dimensiuni pentru care indicatorii sunt necesari:

• Libertatea de asociere și autonomia sindicală: pot fi constituite sindicate fără obstacole nejustificate? Există protecție efectivă împotriva represaliilor?
• Reprezentativitatea și capacitatea efectivă: organizațiile sindicale și patronale care participă la dialog au cu adevărat capacitatea tehnică și de reprezentare necesară?
• Negocierea colectivă: ce proporție din unitățile obligate să negocieze au semnat efectiv un contract colectiv? Cât de mult acoperă contractul față de drepturile minime legale?
• Aplicarea efectivă a drepturilor negociate: ce proporție din drepturile înscrise în contractul colectiv ajung efectiv la angajați? Aceasta este poate cea mai importantă dimensiune, și tocmai cea mai neglijată în evaluările tradiționale.
• Calitatea vieții profesionale și satisfacția salarială: ce efecte concrete are dialogul social asupra condițiilor de muncă? Scad burnout-ul și intenția de migrare atunci când dialogul social funcționează bine?
• Inovarea în negociere: contractul colectiv include clauze privind teme noi, digitalizare, inteligență artificială, sănătate ocupațională, formare profesională?

România are nevoie urgentă de un sistem stabil de indicatori ai dialogului social. Contextul este favorabil: Legea nr. 367/2022 privind dialogul social a creat premise juridice semnificativ îmbunătățite față de regimul anterior, iar Directiva UE 2022/2041 privind salariile minime adecvate impune mecanisme obiective de evaluare și consultări tripartite bazate pe date. Dar modificările legislative nu se convertesc automat în practică. Datele disponibile arată că, din aproximativ 87.500 de unități cu obligația de a negocia, mai puțin de 8.000 au semnat un acord în 2023. Decalajul este enorm și documentabil.

La această conferință deschidem această dezbatere. Prezentăm primele propuneri privind dimensiunile unui sistem de indicatori, discutăm referințele internaționale relevante și invităm participanții să contribuie la construirea unui cadru comun. Tema va face obiectul unor dezbateri dedicate în continuarea abordării „Sindicalismul bazat pe dovezi”.